The Lost One

Spre deosebire de Charles Laughton, care a reușit să penduleze cu succes între autoritatea scenică și succesul de box-office, Peter Lorre a rămas prizonierul unei fizionomii care promitea întotdeauna ceva sinistru. Ne aflăm în Berlinul anului 1931, unde un actor maghiar scund, cu ochi bulbucați, oferă lumii una dintre cele mai terifiante interpretări din istoria cinematografiei în M. Fritz Lang declara că a fost cel mai bun rol din viața lui Lorre, dar pentru actor, acest succes a devenit o condamnare la tipologie. Suntem de părere că această biografie monumentală, The Lost One, reușește să recupereze omul din spatele măștii de „monstru” pe care Hollywood-ul i-a aplicat-o cu o insistență obositoare. Narativul amintește de Fritz Lang prin intensitatea cu care reconstituie o epocă a exilului și a nesiguranței, urmărindu-l pe Lorre din Germania lui Hitler până în studiourile din California, unde încerca disperat să-și piardă accentul și să primească roluri de erou. Credem că forța acestei cărți rezidă în profunzimea documentării: Stephen D Youngkin a adunat mărturii de la giganți precum Hitchcock sau Wilder pentru a contura portretul unui intelectual rafinat, prieten apropiat al lui Bertolt Brecht, care s-a luptat în culise cu dependența de morfină și cu marginalizarea politică. Este tulburător să descoperim cum, întors în Germania postbelică pentru a regiza propriul film, a fost din nou respins, fiind forțat să revină în SUA pentru a-și parodia propria imagine. Stilul este unul dens, cinematic, transformând destinul lui Lorre într-o tragedie despre pierderea identității în mecanismul necruțător al celebrității.