The Lighthouse Witches

Observăm în The Lighthouse Witches o structură narativă ce se bazează pe alternanța dintre prezent și un trecut marcat de superstiții, totul sub veghea unui far izolat pe o insulă scoțiană. C. J. Cooke construiește o atmosferă în care izolarea fizică devine un catalizator pentru teroarea psihologică, explorând modul în care legendele despre vrăjitorie pot supraviețui și distruge vieți peste secole. Găsim aici aceeași fascinație pentru spații ostile pe care autoarea a demonstrat-o în A Haunting in the Arctic, însă de data aceasta accentul cade pe maternitate și pe fragilitatea memoriei colective. Atmosfera te trimite cu gândul la The Lighthouse de Fran Dorricott, prin sentimentul de claustrofobie și disparițiile inexplicabile, deși C. J. Cooke marchează o voce proprie prin integrarea elementului istoric și a folclorului autentic în țesătura unui thriller contemporan. Față de The Nesting, unde pădurea norvegiană era sursa neliniștii, aici marea și stâncile devin martori muți ai unei drame de familie ce sfidează explicațiile raționale. Suntem de părere că forța acestui roman rezidă în capacitatea de a transforma un peisaj pitoresc într-o capcană metafizică, menținând un echilibru fin între realism și supranatural.