The Last Place on Earth

Analiza modului în care Robert Scott a devenit un simbol al „eșecului iubit” în Marea Britanie, în timp ce victoria logistică a lui Roald Amundsen a fost mult timp marginalizată, constituie nucleul acestei biografii duale. Remarcăm rigurozitatea cu care Roland Huntford reexaminează cursa istorică spre Polul Sud, demontând miturile construite în jurul expediției britanice din 1911-1912. Această ediție revizuită a The Last Place on Earth aduce un plus de claritate prin cele 13 hărți și 16 pagini de ilustrații, esențiale pentru a înțelege geografia extremă a Antarcticii. Suntem de părere că autorul reușește să transforme o cronică istorică într-un studiu psihologic despre ambiție și eroare umană. Huntford nu se limitează la fapte, ci explorează defectele de caracter care au dus la tragedia echipei lui Scott, aflată la doar 11 mile de salvare. Comparabil cu The Last Great Quest de Max Jones în ceea ce privește documentarea epocii eduardiene, volumul de față se distinge printr-o perspectivă mult mai critică și mai puțin hagiografică asupra exploratorilor britanici. În contextul operei sale, această lucrare este pilonul central care completează biografiile Shackleton și Nansen. Dacă în Nansen autorul explorează figura mentorului explorării polare, în The Last Place on Earth vedem cum acele lecții au fost fie aplicate cu precizie de norvegieni, fie ignorate fatal de britanici. Ritmul este cel al unui roman de aventură, deși textul rămâne ancorat strict în sursele istorice, oferind o perspectivă lucidă asupra unei epoci în care naționalismul dicta succesul sau eșecul unei expediții.