The Last Banquet

Traducerea din limba engleză a acestui roman ne pune în fața unei provocări senzoriale: cum transpunem gustul și extravaganța într-un limbaj care să păstreze savoarea originală? Last Banquet de Jonathan Grimwood nu este doar un roman istoric, ci o explorare filosofică a poftei și a supraviețuirii în Franța secolului al XVIII-lea. Notăm cu interes modul în care autorul, cu rigoarea unui jurnalist de la The Guardian, construiește o narațiune în care gastronomia devine un instrument de ascensiune socială. Stilul are ceva din abordarea enciclopedică a lui Jean-Anthelme Brillat-Savarin în The Physiology of Taste, fără să fie o imitație — în timp ce Brillat-Savarin se concentrează pe estetica mesei, Grimwood folosește mâncarea ca pe un limbaj al puterii și al depravării. Credem că forța acestui text rezidă în capacitatea de a evoca o epocă a contrastelor, unde rațiunea Iluminismului se ciocnește frontal cu instinctele primare. Dacă în Eating the Enlightenment de E. C. Spary regăsim analiza științifică a dietei naționale, Jonathan Grimwood alege să ne poarte prin bucătăriile și saloanele epocii cu un ritm narativ care amintește de biografiile fascinante ale unor figuri precum Marquis de Sade.