The Holy Thief

Observăm o voce narativă care pendulează între sacru și profan încă din primele pagini. Toamna anului 1144 aduce la porțile abației nu doar ploi neîncetate, ci și vizitatori care tulbură liniștea monahală. Apreciem modul în care Ellis Peters construiește o atmosferă de asediu: apele cresc, amenințând moaștele Sfintei Winifred, iar în mijlocul haosului, relicva dispare. Tensiunea este palpabilă. Cadfael simte pericolul în privirea prea ageră a fratelui Tutilo și în prezența nefirească a unui trubadur francez însoțit de o fată cu voce angelică. Remarcăm rapiditatea cu care intriga spirituală se transformă în crimă atunci când un cadavru este descoperit după retragerea apelor. Ritmul este alert, dictat de necesitatea de a găsi vinovatul înainte ca suspiciunea să distrugă comunitatea. Pe același raft cu A Morbid Taste For Bones de Ellis Peters, această lucrare se distinge prin miza mult mai personală a furtului — însăși inima spirituală a abației este smulsă. Dacă în The Hermit Of Eyton Forest războiul civil era fundalul constant, aici natura însăși devine complice la nelegiuire. Este al 19-lea capitol dintr-o serie monumentală, unde experiența de detectiv a călugărului ierbolog atinge apogeul maturității, forțându-l să caute semne divine în indicii pur pământești.