The Highest Tide

Sub lumina palidă a lunii, pe malul golfului Puget Sound, un băiat de treisprezece ani descoperă ceva ce ar trebui să aparțină doar abisului: un calmar gigant eșuat în zona mareică. Considerăm că această scenă de deschidere nu este doar un incident biologic, ci declanșatorul unei transformări profunde pentru Miles O'Malley, un insomniac pasionat de scrierile cercetătoarei Rachel Carson. Premisa romanului The Highest Tide împletește miracolul natural cu fragilitatea unei vârste la care totul — de la căsnicia părinților până la propria identitate — pare să se clatine sub presiunea fluxului și refluxului. Subliniem modul în care Jim Lynch transformă biologia marină într-un limbaj al emoției. Ritmul narativ amintește de sensibilitatea din Aquarium de David Vann, însă acolo unde Vann explorează izolarea, Lynch oferă o deschidere enciclopedică și plină de uimire față de lumea vie. Structura cărții este una de tip „coming-of-age” clasic, dar este amprentată de o onestitate brutală și de un umor sec care salvează povestea de orice urmă de sentimentalism excesiv. În contextul operei sale, The Highest Tide stabilește fascinația autorului pentru regiunea Pacific Northwest, temă pe care o va rafina ulterior în Truth Like the Sun, unde mută atenția spre intrigile politice din Seattle. Dacă în Before the Wind dinamica familială este explorată prin prisma navigației, aici oceanul este un laborator al maturizării. Este un roman despre momentul acela suspendat în care copilăria se întâlnește cu realitatea adultă, o zonă de confluență la fel de tulbure și de bogată în viață precum locul unde apa dulce întâlnește marea.