The Forgotten Waltz

Ne-a atras atenția modul în care acest roman rezonează cu atmosfera din What Are You Like? — ambele explorând căutările identitare ale femeilor prin intermediul vulnerabilității și al curajului — însă The Forgotten Waltz aduce o perspectivă mult mai tranșantă asupra intimității. Remarcăm aici forța narativă a unei scriitoare care stăpânește perfect nuanțele trădării, oferind o voce proaspătă și lipsită de scuze celei care, în mod tradițional, este etichetată drept „cealaltă femeie”. Apreciem felul în care Anne Enright construiește această cronică a unui adulter, transformând o situație banală într-o analiză psihologică fină. Gina Moynihan, protagonista noastră, nu este o victimă a circumstanțelor, ci un observator autoironic al propriului colaps emoțional. Spre deosebire de explorările maternității din The Wren, The Wren sau de saga familială din The Green Road, acest roman se concentrează pe egocentrismul incendiar al pasiunii secrete. Este o poveste despre cum ordinarul devine extraordinar sub influența dorinței, scrisă într-o proză minimalistă unde fiecare frază pare tăiată cu precizie chirurgicală. Lectura are un ritm aparte, dictat de onestitatea brutală a Ginei. Nu întâlnim aici clișeele romantice din Slip of the Tongue, ci mai degrabă o observare lucidă a modului în care o aventură se transformă, inevitabil, în rutină domestică. Anne Enright reușește să surprindă acea stare de „amețeală” a îndrăgostirii ilegitime, integrând momente de o frumusețe dureroasă cu pasaje de un comic întunecat. Este o lucrare care confirmă de ce autoarea a fost distinsă cu Andrew Carnegie Medal for Excellence in Fiction, oferind o viziune subversivă asupra iubirii contemporane.