The Forever War: The Best of the SF Masterworks: FOREVER WAR

Descoperim în The Forever War o lectură stratificată, care pornește cu un ritm alert de instrucție militară, dar care se transformă rapid într-o meditație melancolică asupra timpului și alienării. Reținem aici un sistem tehnologic și magic în rigoarea sa științifică: utilizarea relativității ca armă și, simultan, ca blestem. Pe măsură ce William Mandella călătorește prin sărituri stelare pentru a lupta cu tauranii, dilatarea timpului face ca, la fiecare întoarcere, societatea umană să fie de nerecunoscut. Această barieră temporală devine o barieră culturală insurmontabilă, reflectând trauma veteranilor care se întorc într-o lume care nu îi mai înțelege.

Găsim în această operă forța narativă a lui Robert A. Heinlein din Starship Troopers combinată cu sensibilitatea psihologică a lui John Scalzi din Old Man's War — dar cu un glas propriu, mult mai cinic și ancorat în realitatea brutală a războiului. Spre deosebire de viziunea idealizată a cetățeniei prin serviciu militar, Joe Haldeman folosește genul science-fiction pentru a demonta mecanismele complexului militar-industrial. În contextul operei sale, dacă The Accidental Time Machine explorează mecanica timpului cu o curiozitate aproape ludică, The Forever War rămâne pilonul central al carierei sale, o lucrare mult mai viscerală decât Starbound, deoarece transpune direct experiența personală a autorului decorat cu Purple Heart în Vietnam. Este, în esență, un portret al dezrădăcinării absolute, unde inamicul cel mai mare nu este extraterestrul, ci timpul însuși.