The Favourite Game

Ritmul acestui roman de debut este unul stratificat și contemplativ, asemenea unei partituri care se dezvăluie treptat, fără grabă. Putem afirma că „The Favourite Game” nu este doar o narațiune despre maturizare, ci o experiență senzorială în care Montrealul devine un spațiu al proiecțiilor interioare. Ne-a atras atenția felul în care Leonard Cohen reușește să transforme banalul cotidian în mitologie personală prin vocea lui Lawrence Breavman, un tânăr care caută cu obstinație iubirea și frumusețea în locuri uneori neașteptate. Stilul are ceva din proza lui Jeffrey Lewis în Leonard Cohen: A Novel, fără să fie o imitație — acolo unde Lewis explorează povara identității în raport cu un nume faimos, Cohen își construiește propria identitate literară prin metafore vizuale puternice și o onestitate brutală despre eșecurile sentimentale. Este o operă care precede marile sale succese muzicale, precum „Hallelujah”, dar care conține deja germenii melancoliei și ai explorării spirituale prezente în volumele sale ulterioare de poezie, cum ar fi Book of Mercy sau The Flame. Merită menționat că, deși este adesea comparat cu scrierile lui Salinger, romanul lui Cohen se distinge prin acea „estetică a cicatricilor” — ideea că rănile trecutului sunt medalii ale experienței. Dacă în A Ballet of Lepers descoperim o latură mai aspră a începuturilor sale, aici găsim o echilibrare între lirismul pur și realismul anilor '60, oferind o perspectivă intimă asupra transformării unui tânăr visător într-un artist conștient de propria voce.