The Enchanter: Penguin Modern Classics

Remarcăm în The Enchanter o structură narativă care funcționează asemenea unui mecanism de precizie, unde identitățile și coordonatele geografice sunt deliberat lăsate în penumbră. Scrisă în 1939, în perioada pariziană a lui Vladimir Nabokov, această nuvelă reprezintă nucleul primordial din care avea să înmugurească, ani mai târziu, celebrul roman Lolita. Suntem de părere că forța acestui text rezidă tocmai în refuzul realismului cotidian în favoarea unei atmosfere de basm straniu, unde obsesia este filtrată printr-un limbaj de o eleganță aproape hipnotică. Dacă în Lolita cititorul este purtat prin peisajul american al motelurilor și autostrăzilor, în The Enchanter suntem martorii unei transpuneri lirice a dorinței, transformată într-o experiență estetică pură, deși profund tulburătoare. Stilul are ceva din precizia chirurgicală și senzorială a prozei din Ada, or Ardor, fără să fie o imitație — aici, concizia celor 96 de pagini impune o intensitate a frazării care nu lasă loc pentru digresiuni. Această lucrare ocupă un loc strategic în bibliografia autorului, făcând trecerea de la temele explorate în povestirile din Nabokov's Dozen către marile obsesii ale maturității. Reținem finețea cu care Vladimir Nabokov reușește să penduleze între oribil și sublim, oferind o lectură care nu este doar o schiță pentru o operă ulterioară, ci o bijuterie literară de sine stătătoare, șlefuită cu o măiestrie care justifică pe deplin includerea sa în colecția Penguin Modern Classics.