The Employees

Găsim în The Employees o explorare a identității ce amintește de atmosfera din The Wax Child, unde Olga Ravn folosea un obiect neînsuflețit pentru a oglindi dorințele umane. Stilul are ceva din precizia chirurgicală a prozei de investigație, fără să fie o imitație a genului polițist — este, în schimb, o meditație poetică despre ce înseamnă să fii „angajat” într-o existență predefinită. Romanul ne plasează la bordul Navei 6000, unde echipajul este format din oameni născuți și umanoizi fabricați. Această distincție începe să se dizolve în momentul în care o serie de obiecte stranii, aduse de pe o planetă recent descoperită, trezesc în toți locatarii navei un dor inexplicabil. Descoperim aici o structură narativă neconvențională, alcătuită din fragmente scurte, mărturii depuse în fața unei comisii anonime. Tonul este unul clinic, dar sub suprafața acestor interviuri pulsează o melancolie profundă. Angajații umani tânjesc după mirosul de asfalt cald sau sunetul păsărilor de pe Pământ, în timp ce umanoizii încep să experimenteze emoții care nu le-au fost niciodată programate. Considerăm că forța acestui text rezidă tocmai în refuzul de a oferi o intrigă de acțiune clasică, alegând să se concentreze pe detalii senzoriale: atingerea pielii, lumina artificială și sentimentul de alienare în fața productivității neîncetate. Traducerea semnată de Martin Aitken păstrează cadența originală a frazelor, oferind o lectură care se simte deopotrivă rece și intimă. Este un roman care chestionează dacă amintirile și dorința pot fi proprietatea unui algoritm sau dacă ele rămân ultima redută a umanității.