The Empathy Problem: It's never too late to change your life

Imaginea de deschidere ne prezintă un bărbat care privește lumea de la înălțimea succesului său financiar, un individ pentru care ceilalți sunt simple instrumente de profit. Gabriel este, prin propria admitere, un arogant a cărui busolă morală a fost înlocuită de mult timp cu cifrele din cont. Însă, într-o răsturnare de situație pe care Gavin Extence o manevrează cu un amestec de umor fin și tragism, un diagnostic de tumoră cerebrală terminală devine catalizatorul unei transformări bizare. Ne-a atras atenția modul în care autorul refuză clișeele lacrimogene; aici, bunătatea nu apare dintr-o revelație spirituală, ci ca un efect secundar, aproape fizic, al bolii care îi rescrie personalitatea protagonistului.

Stilul narativ păstrează vivacitatea dialogului și profunzimea emoțională pe care le-am întâlnit în debutul său, The Universe versus Alex Woods, dar aici miza este mult mai intimă și urgentă. Gabriel începe să simtă empatie împotriva propriei voințe, iar întâlnirea cu Caitlin îi oferă o perspectivă asupra unei vieți pe care ar fi putut-o avea, dacă timpul nu i-ar fi devenit cel mai mare dușman. Atmosfera ne trimite cu gândul la This Is the Life de Alex Shearer, prin tema fragilității umane în fața bolii, deși The Empathy Problem marchează o voce proprie printr-o ironie mai ascuțită și o explorare fascinantă a modului în care biologia ne dictează caracterul. Este o continuare firească a preocupărilor autorului pentru personajele aflate la marginea normalității, așa cum am văzut și în The Mirror World of Melody Black, oferind o reflecție asupra ideii că niciodată nu este prea târziu să devii o versiune mai bună a ta, chiar și atunci când finalul este cert.