The Dust That Falls from Dreams

Observăm în The Dust that Falls from Dreams o întoarcere la acea scriitură amplă și senzorială care a consacrat vocea lui Louis De Bernières. Dacă în Captain Corelli's Mandolin autorul explora idila pe fundalul ocupației militare, aici suntem martorii unei disoluții mult mai intime: sfârșitul epocii edwardiene și brutalitatea cu care istoria sfărâmă idila rurală englezească. Descoperim o structură narativă ce respiră prin nostalgia începutului de secol XX, unde cele patru surori McCosh și vecinii lor, băieții familiilor Pitt și Pendennis, formează un univers închis, protejat, care urmează să fie spulberat de Marele Război. Cine a citit Fall of Giants de Ken Follett va recunoaște aici aceeași ambiție de a împleti destinele individuale cu marile evenimente politice, însă Louis De Bernières alege o abordare mult mai contemplativă și lirică. Spre deosebire de ritmul alert al lui Follett, autorul nostru zăbovește asupra detaliilor domestice și asupra transformărilor interioare ale personajelor, în special ale lui Rosie McCosh. Ritmul lecturii reflectă această tranziție: de la lentoarea verilor lungi din Kent, la staccato-ul traumatizant al tranșeelor și al spitalelor de campanie. Această lucrare se plasează organic în opera autorului, făcând punte către So Much Life Left Over, și păstrează acea fascinație pentru modul în care comunitățile umane, similare celor din Birds Without Wings, se adaptează sau se prăbușesc sub presiunea istoriei. Este un roman despre praful care se așază peste visele unei generații, scris cu o empatie profundă pentru cei care trebuie să învețe să trăiască într-o lume ale cărei reguli nu le mai recunosc.