The Drama Llama

Cum îi explicăm unui copil că grijile care par invizibile pot ocupa, uneori, tot spațiul dintr-o cameră? Aceasta este întrebarea la care The Drama Llama răspunde cu mult umor și empatie. Ne-a atras atenția modul ingenios în care Rachel Morrisroe transformă anxietatea abstractă într-un personaj concret: o lamă buclucașă care apare de fiecare dată când micul Alex Allen se teme că va face o greșeală la școală sau că nu va dansa corect. Cu cât Alex se îngrijorează mai mult, cu atât lama crește, devenind o prezență greu de ignorat care provoacă haos în jur.

Structura narativă în versuri, susținută de ilustrațiile dinamice ale Elleai Okstad, oferă un ritm alert și vesel, îndulcind seriozitatea temei abordate. Considerăm că această abordare vizuală îi ajută pe copiii de vârstă preșcolară și școlară mică să vizualizeze propriile emoții, oferindu-le în același timp un model de gestionare a acestora. Atmosfera amintește de Llama Llama Red Pajama, dar în timp ce clasicul lui Anna Dewdney se concentrează pe anxietatea de separare la culcare, The Drama Llama extinde miza către situațiile sociale cotidiene și presiunea performanței.

Această lucrare confirmă stilul ludic al autoarei, pe care l-am regăsit și în How to Grow a Reindeer sau How to Grow a Mermaid. Dacă în acele titluri Rachel Morrisroe folosea magia pentru a cultiva imaginația, aici folosește elementul fantastic pentru a „cultiva” inteligența emoțională. Este o tranziție firească de la povești despre creaturi magice la o poveste despre „monștrii” interiori pe care toți trebuie să învățăm să îi îmblânzim.