The Corset

O celulă rece în închisoarea Oakgate. O adolescentă palidă, cu degetele înțepate de ac, așteaptă spânzurătoarea. Ruth Butterham nu neagă crima, dar explicația ei sfidează rațiunea: ea susține că a ucis folosind doar ața și acul, transpunându-și ura în cusăturile corsetelor pe care le confecționa. Notăm cu interes cum Laura Purcell construiește o tensiune insuportabilă între raționalismul Dorotheei Truelove și mărturia macabră a deținutei. Dorothea crede în știință și în caritate. Ruth crede în blesteme țesute în mătase. Putem afirma că acest roman este o explorare viscerală a puterii și a neputinței feminine în epoca victoriană. Ritmul este sacadat, asemeni unei inimi care bate prea repede în întuneric. Stilul are ceva din proza lui Kim Taylor Blakemore, fără să fie o imitație — în timp ce The Companion se concentrează pe secretele unei reședințe izolate, Purcell mută groaza în însăși textura hainelor pe care le purtăm. The Corset continuă tradiția atmosferei claustrofobice din The Silent Companions și anticipează temele din Bone China, consolidând reputația autoarei de maestru al goticului modern. Este o poveste despre firele invizibile care leagă două femei din lumi opuse, unde fiecare punct de cusătură poate însemna o condamnare.