The Continental Affair

Doi străini. Un compartiment de tren între Belgrad și Istanbul. O geantă plină cu bani furați. Ne-a atras atenția imediat imaginea de deschidere a acestui roman: tensiunea mută dintre Henri și Louise sub ritmul hipnotic al roților de tren, într-o Europă a anilor '60 marcată de eleganță și pericole ascunse. Putem afirma că The Continental Affair nu este doar un roman polițist, ci o cursă cinematografică prin Granada, Paris și Balcani. Louise fuge de trecutul ei din Anglia și de proprietarii banilor pe care i-a sustras. Henri o urmărește, dar nu este un simplu recuperator; este un bărbat bântuit de amintirile sale ca jandarm în Algeria, încercând să reconcilieze etica veche cu prezentul său infracțional. Ritmul narativ amintește de stilul lui Peter Steiner, dar structura este mult mai intimă, concentrându-se pe psihologia a două personaje care se recunosc în singurătatea celuilalt. Notăm cu interes cum autoarea Christine Mangan rafinează aici temele din lucrările sale anterioare. Dacă în Tangerine atmosfera era sufocantă și paranoică, iar în Palace of the Drowned accentul cădea pe izolarea personajului feminin, acest nou volum extinde orizontul, transformând călătoria într-un personaj în sine. Este un joc de-a șoarecele și pisica în care granița dintre vânător și victimă se șterge pe măsură ce destinația finală se apropie. Stilul este alert, propozițiile sunt tăioase, iar decorul european este redat cu o senzorialitate care te face să simți mirosul de tutun și piele din vagoanele de epocă.