The Bertie Project

Imaginea de deschidere ne așază direct în inima tensiunii domestice din Edinburgh: Irene se întoarce din Orientul Mijlociu și, cu o rigoare maternă ce nu acceptă compromisuri, descoperă că micul Bertie a fost „contaminat” de plăcerile lumești ale desenelor animate și ale sucului Irn Bru. În The Bertie Project, suntem de părere că Alexander McCall Smith atinge un punct de cotitură emoțional în cronica locuitorilor de la 44 Scotland Street. Bertie, acest copil de o maturitate melancolică, ajunge la o concluzie radicală pentru un băiat de vârsta lui: singura soluție pentru a supraviețui ambițiilor educaționale ale mamei sale este exilul voluntar la bunica Nicola.

Subliniem finețea cu care autorul țese firele narative secundare, oferind fiecărui personaj o fărâmă de umanitate neașteptată. Narcisistul Bruce pare să fi găsit, în sfârșit, o oglindă în care nu se vede doar pe sine, iar Big Lou navighează apele tulburi ale dorinței de a deveni mamă prin adopția lui Finlay. Ritmul lecturii este unul așezat, specific prozei contemplative a lui McCall Smith, unde dialogul intelectual se împletește cu umorul sec scandinavo-scoțian. Cititorul care a apreciat dilemele morale din The World According To Bertie va găsi aici aceeași explorare a libertății individuale — dar într-un context în care mizele par mai personale și mai urgente pentru micul protagonist. Cartea păstrează acea atmosferă de „hymn to measure and harmony” pe care am întâlnit-o și în Bertie Plays The Blues, însă adaugă o notă de speranță discretă prin dorința de evadare a lui Bertie.