The Beekeeper's Daughter

Scrisă în limba engleză, această lucrare a autoarei Santa Montefiore reușește să păstreze, prin traducerea experienței umane, un ton elegiac și o sensibilitate aparte față de trecerea timpului. În The Beekeeper's Daughter, remarcăm o schimbare de perspectivă geografică, fiind primul roman al autoarei care traversează Atlanticul pentru a ancora o parte din acțiune pe o insulă idilică din Massachusetts. Subliniem modul în care narațiunea construiește o punte peste decenii, legând soarta lui Grace, fiica unui prisăcar de pe o moșie englezească din 1932, de rebeliunea fiicei sale, Trixie, în America anilor '70.

Stilul are ceva din proza lui Melvyn Bragg, în special dacă ne raportăm la Grace and Mary, fără să fie o imitație — acolo unde Melvyn Bragg explorează reconstrucția memoriei unei mame, Santa Montefiore alege să pună accentul pe forța secretelor care refuză să rămână îngropate. Observăm aici o continuitate tematică față de alte lucrări ale sale, precum Wait for Me sau An Italian Girl in Brooklyn, unde dragostea este întotdeauna pusă la încercare de contextul istoric și de greșelile trecutului. Totuși, The Beekeeper's Daughter se distinge printr-o atmosferă mai contemplativă, în care zumzetul albinelor și peisajele de coastă devin metafore pentru fragilitatea fericirii.

Experiența lecturii este una a descoperirii treptate; nu este un roman al răsturnărilor de situație brutale, ci unul al nuanțelor. Ritmul este așezat, lăsând loc introspecției și descrierilor bogate care evocă atât rigoarea socială a Angliei interbelice, cât și efervescența romantică a anilor '70. Este, în esență, un banchet multigenerațional despre căutarea împlinirii într-o lume construită pe omisiuni.