The Anniversary

O cameră de spital sau poate doar holul rece al unei instituții unde timpul pare să stea în loc — aceasta este imaginea pe care Hilary Boyd o proiectează în mintea cititorului încă de la primele pagini. Stella și Jack, doi oameni care s-au iubit, s-au distrus și apoi s-au evitat cu încăpățânare, sunt forțați de împrejurări să împartă din nou același spațiu pentru a-și susține fiica aflată la nevoie. Remarcăm finețea cu care autoarea construiește tensiunea dintre cei doi: nu este doar stânjeneala unor foști soți, ci ecoul unei tragedii care a spulberat cândva tot ce aveau mai drag.

Considerăm că forța acestui roman rezidă în onestitatea sa brutală față de complexitatea relațiilor la maturitate. Dacă The Last Goodbye de Fiona Lucas v-a captivat prin modul dureros în care explorează imposibilitatea de a renunța la trecut, The Anniversary extinde această experiență în direcția dilemei morale: ce faci când flacăra se reaprinde, deși viața ta actuală este deja ancorată într-o altă relație? Stilul lui Boyd este, așa cum ne-a obișnuit în The Escape sau The Confession, unul marcat de o sensibilitate psihologică profundă, probabil influențată de cariera sa de asistentă medicală, unde a observat direct fragilitatea umană în momente de criză.

Spre deosebire de The Affair, unde decorul exotic juca un rol central, aici accentul cade pe geografia intimă a regretului și a speranței. Putem afirma că romanul nu caută soluții facile, ci analizează dacă unele iubiri sunt, într-adevăr, menite să supraviețuiască oricărei traume, chiar și atunci când logica și noile angajamente dictează contrariul.