Testimony

Imagineați-vă huiduielile asurzitoare ale unei mulțimi care refuză să accepte trecerea de la acustic la electric, în timp ce Robbie Robertson și colegii săi stau neclintiți pe scenă, sprijinindu-l pe Bob Dylan în turneul mondial din 1966. Misterul care a învăluit decenii la rând dinamica internă a trupei The Band — o formație alcătuită din patru canadieni și un sudist din Arkansas care au reinventat mitologia Sudului American — își găsește în Testimony o voce subiectivă, dar fascinantă. Remarcăm felul în care Robertson transformă amintirile într-o narațiune cinematică, de la anii de ucenicie alături de Ronnie Hawkins până la apogeul simbolic marcat de legendarul concert The Last Waltz.

Apreciem profunzimea cu care este descris procesul creativ din subsolul casei „Big Pink”, unde s-a născut un sunet ce a sfidat era psihedelică prin simplitate și erudiție muzicală. Cine a apreciat portretul visceral din This Wheel's on Fire de Levon Helm va găsi aici aceeași profunzime biografică, aplicată însă unui context diferit: perspectiva celui care a scris versurile și a ghidat viziunea grupului. Dacă Helm oferea vocea pământeană a Deltei, Robertson oferă arhitectura intelectuală a mitului. Această autobiografie se distinge de lucrarea sa anterioară, Hiawatha and the Peacemaker, prin abandonarea tonului de legendă în favoarea unui realism brut, păstrând totodată acea aplecare spre poveste care definește întreaga sa operă. Ritmul este alert, punctat de momente de introspecție asupra prieteniei și a prețului celebrității, oferind o cronică esențială a anilor '60.