Taming EdTech: Why Children Stand to Lose in an Unregulated Digitised Classroom

În literatura academică actuală, deși beneficiile digitalizării sunt intens explorate, lipsea o analiză critică riguroasă care să propună soluții legislative concrete pentru limitarea puterii corporațiilor private în spațiul școlar. Suntem de părere că Taming EdTech completează exact această lacună, investigând modul în care sistemele algoritmice intensive în date pot submina drepturile fundamentale ale copiilor. Velislava Hillman nu se limitează la critică, ci argumentează necesitatea unui regim de licențiere care să oblige industria de tehnologie educațională să respecte standarde etice stricte înainte de a obține acces în sălile de clasă.

Putem afirma că volumul este structurat pentru a ghida cititorul de la înțelegerea problemei la soluția politică. Primele capitole analizează 'capturarea infrastructurii' și riscurile automatizării, în timp ce secțiunile centrale oferă o voce rară, dar esențială: cea a copiilor care trăiesc în aceste medii supravegheate. Finalul cărții este dedicat reparării sistemului fragmentat de guvernanță, propunând un cadru care integrează pedagogia critică și drepturile omului.

Comparabil cu The Datafication of Education de Juliane Jarke în rigurozitatea cu care tratează măsurarea numerică a vieții sociale, Taming EdTech este însă actualizat pentru contextul actual al puterii corporative scăpate de sub control, oferind un model de reglementare inexistent în alte lucrări. Față de Surveillance Education, care se concentrează pe efectele nocive ale monitorizării, volumul de față publicat de Bloomsbury Academic face pasul decisiv către politici publice și suveranitate digitală educațională.