Taken

Proza lui Robert Crais lovește cu precizia unui scenariu de televiziune de elită: alertă, vizuală și lipsită de orice ornament inutil. Remarcăm cum autorul transformă decorul californian într-un labirint claustrofob, unde granița dintre victimă și marfă se șterge brutal. În Taken, mecanismul narativ se declanșează rapid când o mamă bogată refuză să creadă poliția și îi angajează pe Elvis Cole și Joe Pike. Ceea ce pare o simplă fugă a unor adolescenți se dovedește a fi o scufundare în lumea „răpitorilor de frontieră”, profesioniști care fură vieți pentru profit. Subliniem tensiunea extremă care apare în momentul în care însuși Cole, detectivul obișnuit să dețină controlul, este capturat și dispare fără urmă. Din acest punct, ritmul devine sufocant. Notăm schimbarea de perspectivă: Joe Pike trebuie să devină vânătorul absolut, refăcând pașii partenerului său printr-un univers al traficului de persoane unde timpul este singurul inamic real. Forța narativă a lui Robert Crais combinată cu sensibilitatea explorată în A Dangerous Man — dar cu un glas propriu, mult mai întunecat și mai urgent în acest volum. Dacă în Stalking the Angel sau Lullaby Town echilibrul dintre umorul lui Cole și forța lui Pike era motorul poveștii, aici asistăm la o deconstrucție a acestui parteneriat, miza fiind supraviețuirea pură. Este un roman de o duritate rară, care confirmă statutul autorului de maestru al genului polițist modern.