Tailchaser's Song

Observăm încă de la primele pagini cum firele de iarbă înaltă devin o barieră densă și vibrantă prin care se strecoară Fritti Tailchaser, un tânăr motan portocaliu a cărui curiozitate depășește granițele sigure ale teritoriului său. Ceea ce începe ca o căutare personală după dispariția misterioasă a prietenei sale, Hushpad, se transformă rapid într-o epopee de proporții vaste. Găsim în această carte o cosmogonie fascinantă, unde pisicile nu sunt simple animale, ci purtătoarele unei istorii străvechi, cu zei proprii și o structură socială complexă ce culminează cu aristocrația Firstwalkers. Williams reușește să construiască un sistem de credințe și un limbaj specific care oferă greutate fiecărei interacțiuni, transformând lumea cotidiană a grădinilor și a pădurilor într-un tărâm mitic plin de pericole.

Ritmul narativ amintește de Gabriel King în The Wild Road, dar structura este mult mai ancorată într-o mitologie originală, explorând teme de sacrificiu și eroism la o scară ce prefigurează marile serii de mai târziu ale autorului. Apreciem felul în care Williams alternează momentele de explorare în orașele oamenilor (M'an) cu teroarea viscerală din adâncurile pământului. Dacă în lucrări ulterioare precum The Witchwood Crown sau The Dragonbone Chair autorul explorează destinele regatelor umane, în Tailchaser's Song el demonstrează că miza unei aventuri epice este la fel de înaltă și într-o lume privită de la nivelul solului. Este o lucrare de debut care nu se simte ca un exercițiu, ci ca o lume complet realizată, cu o geografie și o istorie care respiră prin fiecare capitol.