Supersense: From Superstition to Religion - The Brain Science of Belief

Observăm adesea că, în ciuda progresului tehnologic, superstițiile și credințele în supranatural rămân adânc înrădăcinate în societatea modernă. Bruce Hood, o figură proeminentă în psihologia experimentală, cu un parcurs academic impresionant la Harvard și MIT, ne propune în Supersense o incursiune fascinantă în arhitectura minții umane. În prezent Director al Bristol Cognitive Development Centre, Hood își folosește expertiza în dezvoltarea cognitivă pentru a demonstra că nu ne naștem ca niște „tabula rasa” raționale, ci cu un creier echipat să detecteze tipare și intenții chiar și acolo unde ele nu există.

Merită menționat că autorul nu abordează religia sau paranormalul dintr-o perspectivă critică, ci ca pe un produs inevitabil al modului în care funcționează biologia noastră. El introduce conceptul de „simț supranatural”, o extensie a mecanismelor noastre cognitive care ne ajută să navigăm prin lume, dar care ne face și vulnerabili la gândirea magică. Reținem modul în care Supersense conectează puncte aparent divergente: de la comportamentul copiilor care atribuie viață obiectelor neînsuflețite, până la ritualurile superstițioase ale sportivilor de performanță. Pe aceeași linie cu Leaps of Faith de Nicholas Humphrey, lucrarea analizează înclinația umană către dualismul minte-corp, dar cu un accent mult mai pronunțat pe neuroștiință și pe studiile experimentale recente.

În contextul operei sale, Supersense reprezintă fundația pe care Bruce Hood a construit ulterior teme complexe despre identitate în The Self Illusion sau despre atașamentul față de obiecte în Possessed. Dacă în lucrările ulterioare se concentrează pe „eul” construit, aici el explorează „instinctul” primar de a crede. Este o lectură esențială pentru a înțelege de ce, indiferent de coeficientul de inteligență, suntem cu toții predispuși să simțim că universul are un plan ascuns.