Strangers in Time

Resimțim, încă de la primele pagini, o atmosferă saturată de praf de pușcă și de tăcerea apăsătoare dintre două sirene de raid aerian. Strangers in Time nu este doar o cronică a supraviețuirii în Londra anului 1944, ci o explorare meditativă a modului în care trauma colectivă forțează destinele să se întrepătrundă în cele mai neașteptate refugii. David Baldacci părăsește pentru un moment teritoriul cunoscut al romanului polițist contemporan pentru a ne oferi o poveste despre reziliență, plasată între rafturile unei librării care devine, simbolic, un ultim bastion al umanității.

Observăm cum autorul construiește punți între trei singurătăți: Charlie, orfanul călit de viața pe străzi, Molly, tânăra care revine într-o casă care nu mai există, și Ignatius, librarul care oferă adăpost nu doar cărților, ci și sufletelor rătăcite. Imaginați-vă tensiunea constantă și nesiguranța din The Blitz Secret, mutată într-un decor de librărie veche, unde mirosul de hârtie veche se împletește cu cel al fumului de afară. Dacă în The Parisian Chapter accentul cădea pe puterea vindecătoare a poveștilor într-o bibliotecă, aici, la „The Book Keep”, literatura este ancora care îi împiedică pe protagoniști să fie măturați de valul distructiv al istoriei.

Suntem de părere că forța acestui roman rezidă în contrastul dintre brutalitatea exterioară a războiului și tandrețea fragilă care se naște între aceste „suflete improbabile”, așa cum bine puncta critica internațională. Ritmul este unul așezat, lăsând loc introspecției, însă secretele trecutului, care încep să iasă la suprafață, aduc acea notă de suspans specifică măiestriei lui David Baldacci.