Spider-Man/Deadpool Vol. 7: My Two Dads

Imaginați-vă o scenă în care cel mai responsabil erou al New York-ului trebuie să facă echipă cu mercenarul care nu se poate opri din vorbit — și, cumva, miza devine una de familie. În Spider-Man/Deadpool Vol. 7: My Two Dads, observăm cum dinamica dintre Peter Parker și Wade Wilson atinge noi cote de absurd și umor, sub semnătura lui Robbie Thompson. Autorul, care și-a demonstrat abilitatea de a gestiona personaje complexe și în Silk Vol. 0: The Life and Times of Cindy Moon, reușește să păstreze echilibrul fragil între autoironia lui Deadpool și simțul datoriei al lui Spider-Man.

Stilul vizual impus de Matt Horak și Scott Hepburn completează perfect textul, oferind panouri pline de detalii cinetice care amintesc de energia filmelor de succes lansate în aceeași perioadă. Credem că forța acestui volum stă în felul în care Thompson umanizează relația dintre cei doi, transformând-o dintr-o simplă colaborare forțată într-o legătură bizară, dar autentică. Cititorul care a apreciat mixul de gene și haosul narativ din Spider-Man/Deadpool Modern Era Epic Collection: Isn't It Bromantic va găsi aici aceeași chimie explozivă între protagoniști — dar într-un context diferit, unde temele paternității și ale moștenirii sunt explorate cu un amestec surprinzător de seriozitate și sarcasm.

Spre deosebire de tonul mult mai întunecat din Deadpool Kills the Marvel Universe Omnibus, unde Wade Wilson este o forță a distrugerii, în acest volum el caută validare, transformând lectura într-o experiență mult mai nuanțată. Este un capitol esențial pentru fanii care vor să vadă cum un „web-slinger” și un „merc with a mouth” pot funcționa ca o unitate, în ciuda diferențelor lor fundamentale de etică.