Space Oddity

Structura narativă a acestui volum ne propune o experiență senzorială totală, construită pe o succesiune de perspective ce amintesc de ritmul amețitor al unui videoclip muzical intergalactic. Space Oddity nu este doar o continuare, ci o expansiune a universului în care soarta omenirii nu se decide prin tratate diplomatice sau forță militară, ci prin capacitatea de a face spectacol pe scena celei de-a 101-a ediții a Metagalactic Grand Prix. Ne-a atras atenția modul în care Catherynne M. Valente transformă absurdul într-o formă de artă, construind un sistem în care muzica și estetica „glam” devin singurele monede de schimb relevante pentru supraviețuirea speciilor.

Sistemul tehnologic și social prezentat aici este unul de un baroc tehnicolor: civilizații care pot sau nu să posede laringe sau picioare se adună pentru a concura într-un amestec de bătălie de gladiatori și extravaganță pop. Stilul are ceva din proza lui Arkady Martine din A Desolation Called Peace, fără să fie o imitație — acolo unde Martine explorează protocolul și limbajul ca instrumente de supraviețuire, Valente alege spectacolul și rock-and-roll-ul ca mecanisme de comunicare universală. Față de abordările mai sobre din Mass Effect sau atmosfera horror din Diablo: Tales from the Horadric Library, Space Oddity reprezintă latura cea mai exuberantă și experimentală a autoarei, păstrând totodată profunzimea tematică din Radiance.

Reținem fluiditatea cu care autoarea trece de la momente de umor fin la comentarii acide despre natura faimei, totul într-un decor ce pare pictat de David Bowie pe un fundal de science-fiction clasic. Este o lectură care solicită imaginația și simțul estetic, oferind o alternativă vibrantă la subgenul militarist al operei spațiale.