Sounding American: Hollywood, Opera, and Jazz

Deși istoriografia tradițională a cinemaului tinde să explice tranziția către sunet prin prisma succesului economic sau a inovației tehnice, Jennifer Fleeger propune o viziune contrastantă: bătălia pentru „vocea” Americii s-a dat în plan estetic și ideologic. Descoperim în Sounding American o analiză senzorială a modului în care Hollywood-ul a orchestrat o fuziune între elitismul operei și vitalitatea jazz-ului pentru a defini identitatea națională. Apreciem în mod deosebit atenția autoarei pentru detaliile de producție ale anilor '20, ea investigând nu doar marile partituri, ci și scurtmetrajele muzicale care transformau sălile de cinema în spații de audiție activă.

Experimentăm, prin paginile acestei lucrări publicate de Oxford University Press, o reinterpretare a filmului clasic ca fiind, în esență, o „operă-jazz ilustrată”. Această structură fragmentară, departe de a fi un defect, solicita spectatorului o implicare senzorială profundă pentru a asambla sensul cultural al sunetului. Complementar volumului Saying It With Songs de Katherine Spring din aceeași perioadă artistică, care se concentrează pe interdependența dintre Hollywood și industria muzicală de pe Tin Pan Alley, lucrarea lui Fleeger are o perspectivă diferită, axată pe modul în care tehnologia sunetului a modelat percepțiile despre rasă și gen.

În contextul operei autoarei, Sounding American servește ca fundament pentru preocupările sale ulterioare despre relația dintre voce și tehnologie, teme explorate și în Media Ventriloquism sau Mismatched Women. Dacă în lucrările ulterioare Fleeger analizează disonanța dintre corp și voce în media modernă, aici ea identifică momentul zero în care studiourile au început să „arunce” vocea Americii prin noile dispozitive sonore, creând un standard estetic ce avea să domine deceniile următoare.