Cantitate/Preț
Produs
Total produse
Vezi coșul
Sorry I Don't Dance: Why Men Refuse to Move de Maxine Leeds Craig

Sorry I Don't Dance: Why Men Refuse to Move

Autor Maxine Leeds Craig
en Limba Engleză Paperback – 5 dec 2013

Observăm în Sorry I Don't Dance o analiză sociologică pătrunzătoare asupra unui paradox cultural contemporan: de ce majoritatea bărbaților albi din societatea americană refuză să își miște corpul pe muzică, deși la începutul secolului XX dansul era considerat o activitate masculină sănătoasă. Maxine Leeds Craig pornește de la capitolul dedicat perioadei celui de-Al Doilea Război Mondial, când organizații precum USO promovau dansul ca pe o formă de divertisment patriotic și viril, pentru a trasa declinul acestei practici în rândul generațiilor ulterioare. Autoarea documentează modul în care normele de gen, rasă și clasă s-au recalibrat, transformând ringul de dans dintr-un spațiu social incluziv într-un marker al diferenței, unde reținerea fizică a devenit sinonimă cu autoritatea masculină albă.

Această lucrare extinde cadrul propus de When Men Dance de Jennifer Fisher cu date noi din interviuri directe și observații de teren, oferind o perspectivă mai profundă asupra modului în care identitatea este „întrupată”. În timp ce The Male Dancer de Ramsay Burt se concentrează pe reprezentarea scenică, Maxine Leeds Craig analizează dansul recreativ cotidian, explicând cum „capul s-a separat de corp” pentru bărbatul modern. Studiul se integrează organic în opera autoarei, continuând preocupările din Sentient Performativities of Embodiment privind performanța cotidiană a corpului și completând analizele despre standardele sociale și politicile estetice regăsite în The Routledge Companion to Beauty Politics. Structura narativă este una academică, dar accesibilă, alternând rigoarea arhivelor istorice cu mărturiile personale ale „tapetului” contemporan (wallflowers), oferind o explicație structurală pentru ceea ce pare a fi, la prima vedere, doar o preferință personală.

Citește tot Restrânge

Preț: 27835 lei

Preț vechi: 32376 lei
-14%

Puncte Express: 418
Paperback 27835 lei
Hardback 90170 lei

Carte tipărită la comandă

Livrare economică 05-16 iunie

 Adaugă în coș

Wish list
Gift list
Am citit!
Adaugă în listă

Specificații

ISBN-13: 9780199845293
ISBN-10: 0199845298
Pagini: 240
Ilustrații: 9 b/w halftones
Dimensiuni: 157 x 235 x 17 mm
Greutate: 0.36 kg
Editura: Oxford University Press
Colecția OUP USA
Locul publicării:New York, United States

De ce să citești această carte

Recomandăm această carte cercetătorilor în sociologie și oricărui cititor interesat de construcția socială a masculinității. Maxine Leeds Craig demonstrează că refuzul bărbaților de a dansa nu este o trăsătură biologică, ci un fenomen cultural recent. Cititorul va înțelege cum prejudecățile rasiale și de gen influențează modul în care ne folosim corpul în spațiul public, transformând o activitate ludică într-un instrument de marcare a identității.

Despre autor

Maxine Leeds Craig este profesor de sociologie și director al programului de studii postuniversitare în sociologie la California State University, Hayward. Expertiza sa se concentrează pe sociologia corpului, gen și rasă, explorând modul în care structurile sociale se reflectă în practicile fizice și estetice. Pe lângă Sorry I Don't Dance, contribuțiile sale editoriale în volume colective precum The Routledge Companion to Beauty Politics o consacră ca o voce importantă în analiza intersecționalității și a politicilor de reprezentare corporală în cultura contemporană.

Descriere

That men don't dance is a common stereotype. As one man tried to explain, "Music is something that goes on inside my head, and is sort of divorced from, to a large extent, the rest of my body." How did this man's head become divorced from his body? While it may seem natural and obvious that most white men don't dance, it is actually a recent phenomenon tied to the changing norms of gender, race, class, and sexuality. Combining archival sources, interviews, and participant observation, Sorry I Don't Dance analyzes how, within the United States, recreational dance became associated with women rather than men, youths rather than adults, and ethnic minorities rather than whites. At the beginning of the twentieth century and World War II, lots of ordinary men danced. In fact, during the first two decades of the twentieth century dance was so enormously popular that journalists reported that young people had gone "dance mad" and reformers campaigned against its moral dangers. During World War II dance was an activity associated with wholesome masculinity, and the USO organized dances and supplied dance partners to servicemen. Later, men in the Swing Era danced, but many of their sons and grandsons do not. Turning her attention to these contemporary wallflowers, Maxine Craig talks to men about how they learn to dance or avoid learning to dance within a culture that celebrates masculinity as white and physically constrained and associates both femininity and ethnically-marked men with sensuality and physical expressivity. In this way, race and gender get into bodies and become the visible, common sense proof of racial and gender difference.

Recenzii

Yes! Real men dance-which comes as quite a relief to this man who spent hundreds of hours in front of a mirror mastering the dance steps to the Temptations' 'My Girl.' And they always have danced-from mining camps to tea lounges, army bases to discos. Combining deft historical excavation and discerning interviews, Maxine Craig shows men hogtied by an ideology of masculinity that leaves them barely able to sway against the wall. Her book will help them heed the urgings of so many singers, from Sly Stone to David Bowie. Let's dance.
Rich with insight, Sorry I Don't Dance maps the ever-shifting field of dance and movement, its entanglements with race, sex and sexuality, social class, the meaning of American patriotism, and morality. Craig draws together a range of materials that permit both historical analysis of masculine dance practice and a fine-tuned analysis of the everyday landscape of contemporary men and masculine embodiment. A sensitive investigation of a complicated topic.
For anyone who has tried to get a man to dance, Maxine Craig shows how a man's refusal or acceptance has little to do with his would-be partner and much to do with how he was raised, in what communities and time period, and whether he experiences dance as threatening or enhancing his masculinity. Craig weaves together sophisticated analyses of the race, class, gender and sexual dimensions of embodied performance with evocative and eye-opening stories and interviews.
Maxine Leeds Craig has written an important book for anyone who wants to understand masculinity. For me, who loves to dance, teaches dance to physical education students at university, and researches dance and learning in schools, Sorry I Don't Dance. Why Men Refuse to Dance provides important insights.

Notă biografică

Maxine Leeds Craig is Associate Professor of Women and Gender Studies at the Univeristy of California, Davis. She is the author of Ain't I a Beauty Queen?: Black Women, Beauty, and the Politics of Race.