Solar Bones

Subliniem, încă de la primele rânduri, că Solar Bones aparține ficțiunii contemporane experimentale, însă reușește să subverseze convențiile genului prin transformarea unei structuri tehnice riguroase într-o experiență profund umană. Deși este construit ca o singură frază neîntreruptă, acest flux al conștiinței nu obosește, ci pulsează cu ritmul unei inimi care își recapătă amintirile. Notăm cu interes cum Mike Mccormack alege să ne plaseze în mintea lui Marcus Conway, un inginer civil din mediul rural irlandez care, așezat la masa din bucătărie în Ziua Tuturor Sufletelor, își reasamblează întreaga existență. Imaginați-vă tensiunea psihologică din Travelling in a Strange Land de David Park, mutată dintr-o călătorie fizică prin zăpadă în decorul static al unei bucătării unde spiritele trecutului devin palpabile prin forța limbajului. Reținem finețea cu care autorul trece de la detaliile tehnice ale meseriei de inginer la fragilitatea relațiilor de familie și la undele de șoc ale crizei financiare globale. Față de debutul său întunecat din Getting It in the Head: Stories, unde fascinația pentru ruină era centrală, sau față de viziunea din Notes from a Coma, Solar Bones reprezintă o maturizare stilistică deplină. Este o celebrare a „muzicii a tot ce ne înconjoară”, o meditație despre cum structurile macroscopice ale istoriei se intersectează cu cele mai mărunte gesturi domestice. Proza curge fără oprire, oglindind modul în care viața și moartea se întrepătrund fără bariere punctuale.