So, Anyway...

Imaginați-vă un tânăr înalt și crispat, aflat la doar câteva zile distanță de a deveni un respectabil avocat britanic, primind vizita a doi executivi BBC care îi propun să scrie comedie pentru radio. Acesta este paradoxul central din So, Anyway...: cum un spirit format pentru rigoarea legii a ajuns să redefinească absurdul global. John Cleese nu ne oferă doar o simplă înșiruire de amintiri, ci o analiză cinematică a propriei ascensiuni, începând cu timiditatea din Weston-super-Mare și culminând cu explozia de creativitate care a dus la nașterea fenomenului Monty Python.

Subliniem modul în care autorul deconstruiește procesul creativ; nu este doar o biografie, ci un mic tratat despre mecanica umorului. Cleese descrie cu o precizie aproape chirurgicală cum s-au născut scheciurile care au schimbat televiziunea, oferind detalii despre parteneriatul cu Graham Chapman și influența perioadei petrecute în Cambridge Footlights. Apreciem în mod deosebit onestitatea cu care vorbește despre nesiguranțele sale, transformând figura impunătoare a lui Basil Fawlty într-un personaj mult mai uman și vulnerabil.

Pe același raft cu The Python Years de Michael Palin, dar cu un accent mult mai pronunțat pe analiza tehnică a gag-ului și pe evoluția intelectuală a autorului, volumul completează universul explorat în The Pythons' Autobiography By The Pythons. Dacă în Creativity Cleese oferea sfaturi practice despre inovație, aici vedem acele principii aplicate în haosul fericit al anilor '60. Este o lectură care explică de ce absurdul necesită, de fapt, o disciplină de fier.