Slow Days, Fast Company

Los Angeles, anii '60 și '70: un spațiu definit de soarele necruțător și de rafalele vântului Santa Ana, unde moralitatea pare să se topească sub greutatea propriei străluciri. În Slow Days, Fast Company, locul nu este doar un decor, ci un organism viu care dictează ritmul vieții personajelor. Remarcăm cum Eve Babitz transformă ceea ce ar fi putut fi o simplă scrisoare de dragoste neîmpărtășită într-o cronică senzorială a unei epoci apuse. Prin cele zece schițe cuprinse în volum, autoarea ne poartă de la petrecerile de trei zile ale elitelor, la solitudinea din Palm Springs, unde singura consolare rămâne lectura din Virginia Woolf. Putem afirma că stilul lui Babitz este o „iluzie optică” literară: sub aparența unei scrieri lejere, despre vedete de telenovele și femei fatale, se ascunde o observație tăioasă asupra succesului și a eșecului. Cititorul care a apreciat mozaicul de portrete boeme din Eve's Hollywood va găsi aici aceeași precizie a detaliului, dar într-un context diferit — unul mai matur, unde melancolia începe să pătrundă printre crăpăturile stilului de viață hedonist. Spre deosebire de explorările identitare din Sex & Rage, acest volum funcționează ca o geografie sentimentală a Californiei, unde peisajul exterior oglindește perfect stările interioare ale naratoarei. Recomandăm această lectură pentru fluiditatea frazei și pentru capacitatea autoarei de a surprinde esența unei lumi care, deși pare superficială la suprafață, posedă o profunzime ascuțită, aproape dureroasă. Eve Babitz nu doar descrie o epocă; ea ne seduce să devenim parte din ea.