Shadowplay

Publicat inițial în limba engleză, Shadowplay ne parvine ca o invitație senzorială într-o epocă a contrastelor, unde strălucirea scenei victoriene se împletește cu umbrele nopților londoneze. Traducerea unei astfel de opere trebuie să păstreze nu doar densitatea istorică, ci și acea cadență lirică specifică lui Joseph O'Connor, care reușește să transforme biografia în poezie. Ne-a atras atenția felul în care autorul nu se mulțumește cu o simplă cronică a Teatrului Lyceum, ci construiește un triunghi emoțional fascinant între exuberantul Henry Irving, magnetica Ellen Terry și un tânăr funcționar dublinez pe nume Bram Stoker.

Suntem de părere că forța acestui roman rezidă în atmosfera sa „gotic-teatrală”. Dacă volumul A Mask of Shadows de Oscar de Muriel v-a captivat prin misterul sângeros din culisele piesei Macbeth, Shadowplay extinde această experiență în direcția intimității creatoare, explorând geneza monstrului care avea să devină Dracula. Este o lucrare despre ambiție și despre prețul artei, unde teatrul devine un spațiu al metamorfozei.

În contextul operei lui Joseph O'Connor, acest roman continuă preocuparea sa pentru destinele irlandeze aflate în exil sau în medii străine, temă prezentă și în The Thrill of it All sau My Father's House. Totuși, aici registrul devine mai oniric, mai dens. Ritmul lecturii nu este unul precipitat, ci unul de acumulare, lăsând cititorul să simtă praful scenei și mirosul de gaz al lămpilor, într-o Londră care pulsează de viață și de spectre.