Sabbath's Theater

Mickey Sabbath, un fost păpușar de o inventivitate scandaloasă, acum la vârsta de șaizeci și patru de ani, rămâne unul dintre cele mai provocatoare și vitale personaje din literatura americană. Reținem imaginea acestui erou gargantuesc care, în loc să se retragă cu demnitate în fața bătrâneții, alege o revoltă continuă și adesea obscenă împotriva convențiilor sociale. Declanșatorul narațiunii este moartea amantei sale, un spirit liber a cărei îndrăzneală adulterină o depășea chiar și pe a lui, eveniment care îl aruncă pe Sabbath într-o spirală a amintirilor și a dezastrelor farsice. Merită menționat că Philip Roth folosește această premisă nu pentru o meditație senină, ci pentru a construi un „teatru” al memoriei bântuit de fantomele celor care l-au iubit sau urât. Stilul este de o energie uluitoare, alternând între umorul negru, feroce, și o profunzime metafizică despre extincție și nebunie. Cei care au parcurs Everyman de Philip Roth vor fi pregătiți pentru temele recurente ale mortalității și regretului, însă în Sabbath's Theater acestea sunt filtrate printr-o lentilă mult mai rebelă și mai puțin stoică. Față de sobrietatea din American Pastoral sau rigoarea din The Human Stain, acest roman se distinge printr-o libertate formală și o furie narativă care amintesc de personajele din The Dying Animal, unde dorința rămâne ultima redută în fața declinului fizic.