Running Blind

La o primă vedere, Running Blind pare a fi un alt capitol din cronica aventurilor unui justițiar solitar, însă ceea ce descoperim este o deconstrucție a siguranței protagonistului nostru. Observăm cum Jack Reacher, personajul care domină de obicei situația prin forță și intelect, este pus într-o postură de vulnerabilitate rară: devine suspectul principal într-o serie de „crime perfecte”. Reținem aici o schimbare de paradigmă față de începuturile seriei; dacă în Killing Floor miza era descoperirea unui mecanism al corupției, aici miza este supraviețuirea în fața unei minți criminale care nu lasă nicio urmă, nicio rană fatală și niciun indiciu material.

Cei care au parcurs Die Trying de Lee Child vor fi pregătiți pentru tensiunea claustrofobică și pentru ritmul alert, dar Running Blind aduce o notă de introspecție mai profundă. Credem că forța acestui volum rezidă în proza „musculară” și energică, un semn distinctiv al autorului care reușește să transforme investigația într-o cursă contra cronometru. Față de volumul de povestiri Safe Enough, unde acțiunea este concentrată și rapidă, acest al patrulea roman din Jack Reacher (englisch) oferă spațiul necesar pentru a dezvolta o intrigă polițistă complexă, unde logica militară a lui Reacher se lovește de un adversar disciplinat și invizibil.

Observăm o evoluție a temelor recurente ale lui Lee Child: singurătatea, justiția personală și anonimatul. În acest volum, anonimatul lui Reacher devine cea mai mare slăbiciune a sa, forțându-l să iasă din umbră pentru a-și dovedi nevinovăția. Este un roman polițist care nu se bazează doar pe acțiune, ci pe un joc psihologic de uzură, unde fiecare pas greșit confirmă suspiciunile autorităților.