Run For The Hills

Ritmul narativ al acestui roman amintește de atmosfera din Reunion de Hannah Pittard, unde o moarte neașteptată forțează o familie risipită să se reîntâlnească, însă în Run For The Hills, structura este cea a unui „road trip” inițiatic, alimentat nu de doliu, ci de o curiozitate vitală și tardivă. Găsim în această carte aceeași sensibilitate pentru personajele marginale și singuratice pe care Kevin Wilson a explorat-o în Now Is Not The Time To Panic, mutând însă accentul de pe adolescența rebelă pe maturitatea reflexivă a lui Madeline Hill.

Izolată la o fermă din Tennessee, Madeline își vede universul restrâns invadat de Reuben, un frate vitreg a cărui existență îi era complet necunoscută. Considerăm că forța acestui text rezidă în contrastul dintre simplitatea vieții rurale și complexitatea unei genealogii fragmentate. Pe măsură ce frații străbat țara pentru a-și recupera trecutul, Wilson construiește un portret mozaicat al unui tată absent care pare să fi fost un om diferit pentru fiecare dintre copiii săi. Spre deosebire de realismul dur din This Dark Road to Mercy de Wiley Cash, unde figura tatălui este marcată de păcat și ispășire, aici descoperim o abordare mai nuanțată, infuzată cu un umor sec ce maschează o vulnerabilitate profundă.

Este o explorare a modului în care identitatea noastră este modelată de absențele din viața noastră. Kevin Wilson reușește să transforme o premisă care ar fi putut deveni melodramatică într-o meditație lucidă despre legăturile de sânge versus legăturile alese, păstrând acea notă de bizarerie cotidiană care a consacrat volumele sale anterioare, precum Nothing to See Here.