Ronnie: The Autobiography of Ronnie O'Sullivan

Imagineați-vă un puști de 12 ani care intră într-un club de snooker plin de fum și începe să câștige sume care îi fac pe pariorii profesioniști să tremure. Aceasta nu este o scenă dintr-un film, ci realitatea brută a începuturilor lui Ronnie O'Sullivan. Autorul a simțit nevoia să scrie această biografie pentru a pune în context presiunea imensă de a fi „Genul” într-un sport care l-a ridicat la rang de legendă, dar care l-a și împins spre pragul abandonului la doar 28 de ani. Observăm cum succesul său fulminant — de la primul break de peste 100 de puncte la 10 ani, până la statutul de campion mondial — este dublat de o traumă personală devastatoare: condamnarea tatălui său pentru crimă, moment care i-a fracturat universul exact când cariera sa lua avânt.

Descoperim aici o vulnerabilitate rară în rândul sportivilor de elită. Ronnie nu se ferește să discute despre episoadele de depresie sau despre timpul petrecut în clinica de reabilitare Priory. Narativul amintește de Me and the Table - My Autobiography de Stephen Hendry prin intensitatea cu care reconstituie o epocă de aur a snookerului britanic, însă acolo unde Hendry este analitic și disciplinat, O'Sullivan este haotic și sclipitor. În comparație cu No Nonsense de Joey Barton, care explorează de asemenea temele răscumpărării și ale trecutului dificil, Ronnie oferă o perspectivă mai intimă asupra geniului care se luptă cu propriul talent.

Această autobiografie reprezintă fundamentul non-ficțional pentru temele de „gangland” și viață dură pe care autorul le explorează ulterior în romanele sale polițiste, precum The Break sau Double Kiss. Dacă în beletristică Ronnie O'Sullivan proiectează pericolele din Soho asupra personajelor sale, în această carte el ne arată cum acele pericole și cluburi legendare i-au modelat propriul caracter.