Riccardino

Un telefon dat la primele ore ale dimineții tulbură liniștea inspectorului, anunțând o întâlnire bizară cu un grup de prieteni. Apelantul, un anume Riccardino, închide înainte ca Montalbano să poată replica, lăsând în urmă doar ecoul unei confuzii care va marca începutul sfârșitului. Descoperim aici nu doar un ultim caz de omor comis sub soarele arzător al Siciliei, ci o confruntare intelectuală neașteptată între personaj și creatorul său. Când ancheta despre asasinarea unui bărbat pe motocicletă se blochează între influența unui episcop și mărturiile unei ghicitoare, Montalbano acceptă un pact neobișnuit: sprijinul direct al Autorului. Această dimensiune meta-fictivă transformă romanul dintr-o simplă investigație într-o reflecție melancolică despre natura ficțiunii. Pe același raft cu The Shape of Water de Andrea Camilleri, volumul se distinge prin modul în care autorul alege să își ia rămas bun de la universul din Vigàta, oferind o încheiere care sfidează convențiile genului polițist. Ritmul este marcat de dialogurile savuroase și de atmosfera specifică minei de sare locale, dar ceea ce rămâne în memorie este dialogul dintre omul de lege obosit și cel care i-a scris destinul timp de decenii. Apreciem curajul de a sparge al patrulea perete într-un moment atât de solemn pentru fanii seriei.