Residual Governance

În Residual Governance, descoperim o analiză interdisciplinară profundă care îmbină istoria tehnologiei, sociologia mediului și antropologia politică pentru a examina modul în care statele gestionează ceea ce rămâne în urma extracției industriale. Considerăm că această lucrare reprezintă o evoluție conceptuală necesară în opera lui Gabrielle Hecht. Dacă în Being Nuclear și The Radiance of France – Nuclear Power and National Identity after World War II autoarea explora legătura dintre energia nucleară și identitatea națională sau puterea tehnologică, aici ea își mută atenția către „reziduuri” — nu doar ca deșeuri fizice, ci ca forme de guvernanță care definesc viața în Africa de Sud post-apartheid. Cartea este comparabilă cu Rock Water Life de Lesley Green în rigurozitatea cu care tratează intersecția dintre rasismul sistemic și distrugerea mediului, dar Residual Governance este actualizată pentru a aborda specific mecanismele prin care toxicitatea devine un instrument de administrare politică în Antropocen. Structura narativă este susținută de un aparat vizual impresionant de 87 de ilustrații, care transformă datele abstracte despre minele de aur și uraniu în realități palpabile. Spre deosebire de abordările pur economice din Governance in the Extractive Industries, Gabrielle Hecht propune o perspectivă critică asupra modului în care infrastructurile de extracție continuă să modeleze puterea socială mult timp după epuizarea resurselor.