Quicksands

Imaginați-vă o tânără de paisprezece ani, rămasă fără tată, privindu-și mama — o figură centrală a saloanelor literare — cum alunecă iremediabil în ghearele unei dependențe de morfină. Acesta este misterul dureros care plutește deasupra formării lui Sybille Bedford, o scriitoare a cărei viață pare desprinsă dintr-un scenariu cinematografic desfășurat pe ruinele aristocrației europene. Putem afirma că în Quicksands, autoarea nu doar își rememorează trecutul, ci reconstruiește o lume care se scufundă, pendulând între luxul decadent și traumele profunde ale războiului. Considerăm că forța acestui volum rezidă în capacitatea autoarei de a rămâne un observator lucid, o nomadistă culturală care a traversat secolul XX cu o curiozitate neobosită. Dacă în A Legacy, prima sa lucrare de ficțiune, Bedford explora brutalitatea sistemului german, în aceste memorii ea întoarce lupa asupra propriei vulnerabilități. Remarcăm o structură narativă fluidă, unde episoadele de 'bon viveur' prin Europa sunt nuanțate de o melancolie discretă. Narativul amintește de An Almost English Life de Miriam Gross prin intensitatea cu care reconstituie o epocă și prin acea perspectivă fascinantă de observator extern asupra societății. Spre deosebire de memoriile clasice, Bedford nu caută autojustificarea, ci înțelegerea mecanismelor destinului, oferind un text dens, senzorial, scris într-o limbă engleză de o eleganță rară.