Quick Curtain

Proza lui Alan Melville pulsează de o vitalitate ironică. Stilul său este tăios, alert și profund satiric. În Quick Curtain, autorul nu doar descrie o crimă, ci disecă întreaga lume a teatrului londonez cu o precizie chirurgicală. Cortina se ridică. Spectacolul Blue Music începe. Dar în actul al doilea, protagonistul Brandon Baker moare sub privirile publicului. Nu este un accident. Este doar începutul unui șir de decese care par să indice o succesiune tragică de crimă și sinucidere. Considerăm că forța acestui roman rezidă în contrastul dintre strălucirea scenei și cinismul din culise.

Investigația cade în sarcina Inspectorului Wilson, asistat de fiul său, Derek. Această dinamică tată-fiu adaugă un strat de umor britanic fin unei intrigi altfel tensionate. Apreciem modul în care Melville folosește contextul pentru a lansa săgeți către criticii de teatru și vanitatea actorilor. Ca și Light Thickens, acest volum explorează tema morții care ocupă centrul scenei, dar dintr-o perspectivă mult mai ludică și satirică, lăsând la o parte misticismul shakespearian în favoarea unei critici sociale acide.

În contextul operei sale, Quick Curtain rafinează temele izolării și ale grupului închis pe care Alan Melville le-a explorat în Weekend at Thrackley. Dacă în Death of Anton misterul era plasat în lumea circului, aici scena teatrului devine un personaj în sine. Este o piesă esențială pentru colecția British Library Crime Classics, recuperând o voce care știe că, uneori, adevărul este mai spectaculos decât orice ficțiune pusă în scenă.