Post Office

Descoperim în Post Office nu doar un debut romanesc întârziat, ci o cronică viscerală a supraviețuirii urbane. Premisa este pe cât de simplă, pe atât de brutală: Henry Chinaski, un bărbat aflat la vârsta a doua, își vede viața scurgându-se printre degete pe parcursul a doisprezece ani petrecuți în măruntaiele Serviciului Poștal american. Nu găsim aici vreo glorificare a muncii, ci o succesiune de dimineți marcate de mahmureală, saci de poștă îmbibați de ploaie și o luptă continuă cu birocrația absurdă și superiorii sadici. Putem afirma că romanul stabilește gramatica întregului univers bukowskian, unde singurele refugii în fața dezumanizării sunt alcoolul, femeile și adrenalina curselor de cai. Stilul este tăios, cu fraze scurte care lovesc direct, refuzând orice ornament literar în favoarea unei onestități care frizează cinismul. Pe același raft cu Factotum de Charles Bukowski, această operă se distinge prin prospețimea furiei sale inițiale și prin modul în care transformă banalitatea unei slujbe de funcționar într-o comedie neagră a erorilor. Dacă în The Roominghouse Madrigals întrezărim o latură ceva mai melancolică a poetului, aici Charles Bukowski își asumă pe deplin rolul de voce a celor marginalizați, oferind o perspectivă asupra Americii profunde care este, în mod egal, hilară și deprimantă. Găsim în aceste pagini geneza unui personaj iconic care, spre deosebire de figurile din Hollywood, încă se află în tranșeele existenței cotidiene, încercând pur și simplu să ajungă la finalul zilei.