Plain Bad Heroines

Ce se întâmplă atunci când granița dintre realitatea istorică și ficțiunea cinematografică se dizolvă sub greutatea unui blestem vechi de un secol? Remarcăm în Plain Bad Heroines o construcție ambițioasă care refuză să se lase încorsetată de un singur gen literar. Povestea începe în 1902, la școala de fete Brookhants, unde moartea a două eleve, Flo și Clara, găsite lângă un cuib de viespi și un volum interzis, aruncă o umbră lungă asupra deceniilor ce vor urma. În prezent, o distribuție de actrițe carismatice încearcă să recreeze aceste evenimente pentru marele ecran, însă ecourile trecutului devin mult prea palpabile pentru a fi ignorate. Considerăm că forța acestui roman rezidă în modul în care Emily M. Danforth manipulează convențiile genului gotic, infuzându-le cu o ironie modernă și o perspectivă queer revigorantă. Subliniem faptul că, spre deosebire de The Miseducation of Cameron Post, unde accentul cădea pe realismul dur al maturizării, aici autoarea optează pentru o structură barocă, plină de note de subsol și intervenții narative care chestionează însăși natura povestirii. Cartea amintește de Madam de Phoebe Wynne prin atmosfera opresivă a unei instituții de învățământ izolate și secretele sale întunecate, dar se diferențiază prin satira tăioasă la adresa industriei de divertisment și prin ritmul ludic, aproape decadent, al prozei. Este o experiență de lectură densă, de peste 600 de pagini, care se simte ca un labirint construit cu precizie, unde groaza se împletește subtil cu dorința.