Perpetual Children: The Politics of Autism in France since 1950: New Histories of Psychology

Relevanța lucrării Perpetual Children pentru cercetătorii în istoria psihologiei și sociologia medicinei rezidă în analiza sa riguroasă a modului în care politicile de sănătate publică pot fi influențate de tradiții intelectuale locale, chiar și în fața consensului științific internațional. Suntem de părere că această monografie semnată de Jonathyne Briggs este esențială pentru înțelegerea „excepționalismului francez” în psihiatrie. Autorul demonstrează cum înrădăcinarea autismului în dinamica familială, prin lentila psihanalizei, a marginalizat timp de decenii perspectivele biologice și neurologice care deveniseră standard în Statele Unite și restul Europei.

Structura narativă urmărește cronologic transformarea autismului dintr-o formă de „psihoză infantilă” într-o condiție ce necesită expertiza celor care trăiesc direct această experiență. Apreciem modul în care Jonathyne Briggs integrează vocile asociațiilor de părinți și, ulterior, pe cele ale autiștilor, într-un discurs istoric care anterior aparținea exclusiv profesioniștilor. Această lucrare completează perspectiva oferită de Psychoanalysis and the Family in Twentieth-Century France de Richard Bates, adăugând o dimensiune politică și juridică specifică autismului, dincolo de influența culturală generală a psihanaliștilor precum Françoise Dolto.

În contextul operei sale, Perpetual Children reprezintă o evoluție a interesului autorului pentru construcțiile sociale și identitare în Franța, temă explorată și în Sounds French. Dacă în lucrările anterioare Jonathyne Briggs analiza legăturile dintre muzică și comunitate, aici se apleacă asupra modului în care diagnosticul medical și politicile de stat definesc limitele cetățeniei și ale normalității. Tonul este unul academic, precis, evitând judecățile de valoare pentru a expune complexitatea unui conflict între tradiția clinică și noile paradigme ale neurodiversității.