Perfume: Penguin Modern Classics

Franța secolului al XVIII-lea se prezintă în paginile acestui roman nu prin arhitectura sa grandioasă, ci prin efluviile insuportabile ale piețelor de pește și ale străzilor înguste din Paris. Această alegere a cadrului temporal și spațial contează fundamental: este o epocă a contrastelor brutale, unde mizeria fizică cea mai cruntă coexistă cu rafinamentul extrem al parfumeriei. În acest univers olfactiv se naște Jean-Baptiste Grenouille, un personaj înzestrat cu un geniu monstruos, a cărui întreagă existență este guvernată de absența propriului miros și de dorința de a stăpâni efemerul. Remarcăm modul în care Patrick Süskind construiește o narațiune ce funcționează ca o meditație asupra identității și a puterii de seducție. Stilul este de o precizie chirurgicală, alternând între detașarea cinică și descrieri senzoriale atât de vii încât devin aproape tactile. Forța narativă a lui Patrick Süskind combinată cu sensibilitatea istorică regăsită în The Perfume Collector de Kathleen Tessaro oferă o perspectivă unică asupra memoriei olfactive, însă Perfume se distinge prin tonul său de fabulă întunecată și prin explorarea abisului moral al protagonistului. Considerăm că acest roman ocupă un loc central în opera autorului, anticipând interogațiile filozofice din eseul său ulterior Über Liebe und Tod. Dacă în lucrarea sa teoretică Süskind analizează iubirea ca forță cerească și infernală, în Perfume el materializează această dualitate prin încercarea lui Grenouille de a crea parfumul suprem din esența vitală a victimelor sale. Este o lectură densă, ce refuză clișeele romanului polițist clasic în favoarea unei incursiuni psihologice profunde în natura dorinței umane.