Pay Attention, Carter Jones

Ritmul narațiunii în Pay Attention, Carter Jones se construiește pe un contrast fascinant între rigoarea etichetei britanice și haosul emoțional al unei familii americane „puțin frânte”. Notăm cu interes cum Gary D. Schmidt introduce un majordom veritabil, cu melon și maniere impecabile, direct în mijlocul vieții agitate a lui Carter, un elev de gimnaziu care încearcă să navigheze printre provocările vârstei și absența tatălui. Dialogul este plin de spirit, oferind momente de umor fin care îndulcesc explorarea unor teme dificile precum pierderea și resentimentele.

Putem afirma că acest roman se înscrie în tradiția autorului de a pune personaje tinere în fața unor realități morale complexe. Dacă în Orbiting Jupiter, Schmidt ne-a oferit o poveste sfâșietoare despre paternitatea timpurie și sacrificiu, în Pay Attention, Carter Jones el alege o abordare mai luminoasă, dar la fel de profundă. Merită menționat că, spre deosebire de tonul grav din Trouble, aici vindecarea vine prin disciplină exterioară (cricket-ul jucat în curte) și prin acceptarea sprijinului neașteptat.

În familia Silhouetted by the Blue de Traci L. Jones, am întâlnit responsabilitatea timpurie a unui copil în fața depresiei părintelui, dar cu o temă actuală și distinctă: modul în care structura și tradiția pot oferi un punct de sprijin atunci când lumea interioară pare să se prăbușească. Stilul lui Schmidt rămâne empatic și stratificat, reușind să integreze un teckel cu probleme gastrice și lecții despre onoare într-o poveste despre maturizare care nu evită întrebările grele.