Park Life

Dacă Sir David Attenborough îți spune că nu ai voie să te pensionezi, înseamnă că munca ta a depășit granițele unei simple profesii, devenind o instituție în sine. Park Life ne oferă privilegiul de a păși în culisele uneia dintre cele mai iubite rezervații din lume, Richmond Park, prin ochii celui care i-a fost gardian timp de trei decenii. Observăm o perspectivă intimă asupra naturii, care ne amintește de pasiunea exploratorilor timpurii, însă adaptată la provocările conservării moderne într-o metropolă aglomerată.

Pe același raft cu A Park Ranger's Life de Bruce W. Bytnar, dar cu un accent pe legătura aproape viscerală dintre om și un teritoriu specific, Park Life nu este doar o colecție de anecdote. Este cronica unui an de rămas-bun, structurată pe ritmul anotimpurilor, unde ritualul boncănitului căprioarelor este la fel de previzibil și sacru ca răsăritul soarelui. John Bartram scrie cu o onestitate tăioasă despre „invadatorii” umani și despre momentele tragice când datoria l-a obligat să eutanasieze animale rănite, oferind o contrapondere necesară viziunii idealizate asupra vieții de pădurar.

Subliniem modul în care această lucrare se raportează la moștenirea numelui Bartram. Dacă în Travels on the St. Johns River, strămoșii săi explorau sălbăticia virgină a Americii de Nord, John Bartram cel de astăzi documentează fragilitatea naturii care supraviețuiește la marginea civilizației urbane. Tonul său, pendulând între umor britanic sec și melancolie profundă, transformă acest jurnal într-o mărturie despre responsabilitate și despre greutatea de a părăsi un loc care a încetat de mult să fie doar un loc de muncă, devenind „acasă”.