Pan's Labyrinth

Poate inocența să supraviețuiască într-o lume în care brutalitatea războiului se împletește cu teroarea mitologică? Ne-a atras atenția modul în care Pan's Labyrinth, sub semnătura comună a lui Guillermo del Toro și a Cornelia Funke, reușește să transforme un scenariu de film premiat într-o experiență literară de sine stătătoare. Considerăm că această colaborare nu este o simplă transcriere, ci o expansiune fascinantă a lumii subterane, îmbogățită cu ilustrații și povești secundare care dau profunzime folclorului faunului. Sistemul magic propus aici este unul de un realism crud: magia nu este o evadare facilă, ci o oglindă deformată și adesea periculoasă a realității istorice a Spaniei post-război civil. Merită menționat că ritmul narațiunii alternează între tensiunea palpabilă a gherilei de munte și atmosfera onirică, sufocantă, a probelor la care este supusă tânăra Ofelia. Ca și The Darkest Part of the Forest de Holly Black, acest roman explorează legătura fragilă dintre lumea noastră și tărâmurile zânelor, dar dintr-o perspectivă mult mai întunecată și viscerală, unde monștrii din fantezie sunt adesea mai puțin înspăimântători decât cei în uniformă militară. În contextul operei lui Guillermo del Toro, Pan's Labyrinth consolidează obsesia autorului pentru „monstrul ca figură tragică”, temă prezentă și în The Shape of Water sau în thrillerul paranormal The Hollow Ones. Stilul este unul bogat, senzorial, în care Cornelia Funke își aduce măiestria de povestitor pentru a șlefui fiecare capitol ca pe o bijuterie de fantezie neagră.