Owen

Ne-a atras atenția, încă de la primele pagini, absurdul adorabil al situațiilor în care ajunge micul șoricel Owen din cauza atașamentului său pentru „Fuzzy”. Pătura sa galbenă nu este doar un obiect, ci un companion care merge peste tot: sus, jos, pe dos și în orice spațiu intermediar. Putem afirma că umorul lui Kevin Henkes rezidă tocmai în această portretizare a disperării blânde a părinților, care se văd puși în fața unei dileme universale: cum convingi un copil să renunțe la obiectul de siguranță înainte de prima zi de școală? Apreciem modul în care autorul transformă o criză domestică într-o lecție despre creativitate și adaptabilitate, fără a minimaliza sentimentele micuțului protagonist. În familia MacKenzie and Blankie de Robin L. Gordon, regăsim aceeași teamă de separare în pragul grădiniței, dar în Owen tema este abordată cu o notă de ingeniozitate ludică specifică stilului lui Henkes. Dacă în My Blanket de M. Olson accentul cade pe modurile variate de joacă, aici miza este maturizarea și găsirea unei soluții de mijloc care să mulțumească ambele părți. Owen se înscrie perfect în universul creat de autor în Lilly & Friends, păstrând acea sensibilitate față de universul interior al copiilor pe care am întâlnit-o și în Kitten's First Full Moon. Este o lucrare care nu oferă soluții autoritare, ci celebrează compromisul, arătându-ne că tranzițiile importante nu trebuie să fie traumatizante, ci pot fi gestionate cu puțină imaginație și multă empatie.