Our Numbered Bones

Ritmul narațiunii propuse de Katya Balen este unul stratificat, asemenea straturilor de mâl care păstrează secretele zonelor umede unde se desfășoară acțiunea. Suntem de părere că această abordare transformă lectura dintr-o simplă urmărire a evenimentelor într-o experiență senzorială profundă. Povestea o urmărește pe Anna, o scriitoare care fuge de eșecul mariajului și de zgomotul Londrei, căutând refugiu într-o cabană izolată. Ceea ce începe ca o încercare de a debloca un roman nescris devine o confruntare cu propria durere atunci când mlaștina scoate la suprafață ceva ce a fost ascuns timp de decenii. Ritmul narativ amintește de cel din What Was Lost de Catherine O'Flynn, unde trecutul revine subit în prezent pentru a tulbura ordinea fragilă a personajelor, dar structura aici este mult mai intimă, concentrată pe legătura organică dintre peisajul dezolant și starea psihologică a protagonistei. Ne-a atras atenția modul în care autoarea folosește metafora arheologică; cercetătorii care coboară asupra sitului oglindesc propria coborâre a Annei în adâncurile memoriei. Stilul este de o tandrețe feroce, reușind să evite sentimentalismul facil în favoarea unei onestități brutale despre ceea ce înseamnă să pierzi și să fii nevoit să o iei de la capăt. Deși este un roman de ficțiune contemporană scris în limba engleză, vocea narativă are o greutate poetică ce transformă peisajul mlaștinilor într-un personaj activ, un martor tăcut al suferinței umane.